//
citești...
Ciclism

Andrew Talansky – americanul care promite renaşterea ciclismului. Şi povestea celei mai bune curse din ultimii ani: Dauphine 2014

Dauphiné-Libéré - Stage 2

Disclaimer: Ştiu că au trecut aproape două săptămâni de când s-a terminat cursa, însă n-are nimic. Rămâne un punct de reper pentru Turul Franţei ce stă să înceapă, conţine povestea câștigătorului și un rezumat al unei curse ce va rămâne în istorie.
Cred că vă este foarte cunoscută zicala „când doi se bat, al treilea câştigă„, nu? Aşa s-a întâmplat şi în Criteriul Dauphine (Criterium du Dauphiné), încheiat acum două duminici, unde americanul Andrew Talansky a produs o mare surpriză. Cum? Cine? Să le luăm pe rând…

Eu nu mă uit de foarte mult timp la ciclism. Să fie vreo cinci ani de Turul Franţei, vreo doi de Giro şi Vuelta şi cred că 2014 este primul în care am început să mă uit la clasice de o zi şi la tururi mai mici (Turcia, Qatar, Elveția, Dauphine, Polonia). Aşa că experienţa mea în această zonă nu e foarte mare, nu cunosc foarte multe lucruri care s-au întâmplat în trecut, însă comentatorii de la Eurosport, pe care îi cred pe cuvânt şi cu convingere, spun că această cursă pregătitoare pentru Turul Franţei, Criteriul Dauphine 2014, a fost una dintre cele mai bune curse din ultimii ani! Şi adevărul e că a avut de toate: principalii rivali la tricoul galben din Turul Franţei (Froome, Contador, Nibali) prezenţi la start, două etape din opt cu finiş în căţărare specială şi una cu finiş în căţărare de categoria I, cinci victorii ale evadaţilor, două schimbări de lider în clasamentul general în ultimele două etape şi dramă până în ultimul kilometru.

Critérium du Dauphiné este o cursă anuală în opt etape ce se desfăşoară în regiunea Dauphine din Franţa la începutul lunii iunie. Cu o lună înainte de Marea Buclă, pentru care serveşte drept pregătire. De ce? Pentru că regiunea este una muntoasă, iar câştigătorii sunt deobicei specialişti într-ale căţărării, la fel ca şi în Turul Franţei. Cursa a fost inaugurată în 1947 de un ziar local, Dauphiné Libéré, şi a fost câştigată de toţi cvintuplii campioni din TdF.

Pe scurt despre fiecare etapă.
Etapa I. Contratimp invididual de 10,4 kilometri cu un deal la mijloc, câştigat de Chris Froome (Team Sky) cu 8 secunde în faţa lui Alberto Contador (Tinkoff-Saxo), 11 faţă de Talansky (Garmin) şi Kelderman (Belkin) şi 13 faţă de Nibali (Astana).

Etapa a II-a. Froome își confirmă superioritatea și în primul duel adevărat al sezonului cu Alberto Contador, pe care l-a atacat constant pe finișul în cățărare. Froome a câștigat etapa distanțându-și toți marii rivali mai puțin pe Contador, care s-a încăpățânat să se țină scai de britanic pe col de Beal. Kelderman a pierdut 4 secunde, Talanski 12, iar Nibali 27.

Etapa a III-a. Uşor vălurit la început, dar cu un finiş plat, traseul de 194 kilometri avea să se încheie, în mod firesc, la sprint, unde tânărul neamţ Nikias Arndt de la Giant-Shimano, în vârstă de 22 de ani, a obţinut prima victorie în World Tour, întrecându-l pe belgianul Kris Boeckmans de la Lotto-Belisol. Avea să fie şi singura etapă cu finiş la sprint, următoarele până la final fiind câştigate de evadaţi.

Etapa a IV-a. O evadare de 13 oameni s-a format la kilometrul 21, însă prezenţa lui Maxime Bouet (2’43” de Froome) în acest grup a determinat echipa Sky să controleze în permanenţă plutonul. Pe căţărarea de categoria 2 din apropiere de final, însă, Yuriy Trofimov s-a desprins şi a obţinut o nouă victorie în Dauphine după 6 ani cam secetoşi. El se mai impusese în etapa a 5-a din 2008, ca apoi să mai obţină o singură victorie notabilă, în etapa a 2-a din Vuelta al Pais Vasco 2009. Rusul în vârstă de 30 de ani de la Katusha nu era o ameninţare pentru grupul tricoului galben, iar Froome declara la final că era chiar dispus să cedeze tricoul galben unei alte echipe, să mai muncească şi alţii înainte de TdF, dar că „s-a mers atât de repede încât am ajuns la finiş la scurt timp după evadaţi”.

Etapa a V-a. La 24 de ore după victoria lui Trofimov la Gap, un alt rutier de la Katusha a obţinut o victorie solitară în Dauphine, Simon Spilak fiind singurul supravieţuitor al unei evadări lungi. Spilak a rezistat eroic până la final şi poate nici n-ar fi avut emoţii dacă Alberto Contador nu îl punea în premieră pe Chris Froome sub presiune. În ultimii 30 de kilometri ai unei curse presărate cu şase căţărări (3 cat. II şi 3 cat. III), spaniolul a atacat pe coborârea dinaintea ultimului deal şi a pus serios la muncă echipa Sky. Richie Porte a condus ostilităţile pentru a recupera un minut pe care Contador îl obţinuse, însă adevăratul învingător al etapei avea să fie Wilco Kelderman, care s-a apropiat la doar 12 secunde de tricoul galben (la egalitate cu Contador), după ce a sprintat spre locul doi și secundele de bonificație aferente.

Etapa a VI-a. Jan Bakelants a câștigat etapa pentru Omega Pharma-Quick Stepe la Poisy, după un sprint în doi cu Lieuwe Westra de la Astana. Chris Froome a căzut însă cu zece kilometri înainte de final și, dacă în etapa asta rivalii l-au așteptat, rămânea de văzut cât de apt fizic va fi în ultimele două etape, ambele cu finiş în căţărare.

Etapa a VII-a. Această etapă a avut două poveşti la fel de spectaculoase.
Prima ar fi că Yuriy Trofimov s-a aflat din nou în evadare şi plecase spre victorie, când i s-a spus să îl aştepte şi pe coechipierul Egor Silin, aflat şi el în evadare. Cei doi erau în fruntea cursei pe ultima căţărare de categorie specială şi nimic nu mai părea să alunge victoria Katushei. A vrut însă Westra să se răzbune pentru etapa precedentă şi a reuşit să îi depăşească pe cei doi cu puţin înainte de final, spre uluirea şi, de ce nu, amuzamentul tuturor.
În spate însă se schimba deznodământul întregii competiţii, pentru că Alberto Contador, aşa cum era şi logic, l-a atacat pe Froome cu doi kilometri înainte de final şi i-a luat tricoul galben. De menţionat este faptul că spaniolul nu a beneficiat de o echipă foarte bună în acest tur, el regăsindu-se pe toate căţărările singur sau cu cel mult un coechipier. Sky l-a purtat însă pe Froome cu patru oameni spre Finhaut-Emosson, iar Contador a atacat fix la câteva clipe după ce britanicul mai era însoţit de un singur coechipier. În primul rând pentru că era mai bun decât acel rutier de la Sky, iar în al doilea rând pentru că Froome, şifonat după căzătura din etapa trecută, nu îi putea face faţă.

Etapa a VIII-a. Cu Contador în tricoul galben şi Froome încă bandajat, întrebarea era dacă britanicul şi-a revenit şi va avea o răbufnire de orgoliu într-o etapă scurtă, de 131 kilometri, dar intensă, cu trei căţărări de categorie I.
După un atac al lui Sylvain Chavanel, aflat în căutarea primei victorii franceze în Dauphine 2014, s-a format o evadare de 23 de rutieri, printre care şi patru rutieri din top10, incluzându-l aici şi pe Talansky, locul 3 la 39 de secunde.
Team Sky a lansat contraatacul, în formaţie aproape completă, şi a redus grupul tricoului galben la 18 persoane, cu Nibali, Kelderman şi Contador, dar fără niciun alt coechipier pentru spaniol.
După ce l-a lăsat şi pe Nibali să plece în faţă, înaintea ultimelor două căţărări Contador s-a uitat bine la Froome şi a înţeles că degeaba îşi pune baza în echipa lui că va recupera handicapul faţă de grupul principal. Aşa că a plecat singur într-o cursă de recuperare aşa cum doar prin Formula 1 mai vedeam. Contador a făcut o cursă epică, i-a depăşit într-un final şi pe Nibali şi pe mulţi dintre evadaţi, însă i-a cedat 27 de secunde lui Talanksy, care a izbucnit în plâns în momentul în care a realizat ce cursă măreaţă a făcut.

Talansky cry

Da, pentru că Talansky a făcut şi el o cursă remarcabilă pe ultima căţărare, când a rămas fără Hesjedal. A dus de unul singur grupul şi a reuşit să menţină un ritm suficient de bun încât Contador să nu poată recupera tot handicapul. A profitat de această trenă a celor de la Garmin spaniolul Nieve de la Sky, care s-a odihnit printre evadaţi în aşteptarea lui Froome, dar care a primit undă verde să salveze reputaţia echipei odată ce devenise evident că britanicul a capitulat. Iar Nieve a livrat victoria, în timp ce Froome a ieşit din top 10, iar Contador a rămas cu victoria de moral împotriva Sky şi cu regretul că principalii săi locotenenţi se aflau în Turul Elveţiei în loc să îl care pe Courchevel-Le Praz.

Clasament final:

1. Andrew Talansky – SUA – Garmin-Sharp – 31h 08′ 08”
2. Alberto Contador – ESP – Tinkoff-Saxo – +27”
3. Jurgen van der Broeck – BEL – Lotto-Belisol – +35”

Cel mai bun căţărător: Alessandro De Marchi – ITA – Cannondale
Cel mai bun sprinter: Chris Froome – GBR – Team Sky
Cel mai bun tânăr rutier: Wilco Kelderman – NED – Belkin
Cea mai bună echipă: Astana

podium
Talans-cine?
Îţi dedici toată viaţa unui lucru – cu sacrificii, cu antrenamente, cu căzături sau situaţii în care îţi e rău – dar în momente ca acesta realizezi că totul a meritat. Un singur moment ca ăsta te faci să uiţi tot. Pentru asta facem ce facem, pentru momente ca cel de azi„, a declarat Talanksy la final.

În 9 din precedentele 65 de ediţii, Criteriul Dauphine a dat şi câştigătorul Turului Franţei din acelaşi an, inclusiv în ultimele două sezoane: Louison Bobet în 1955, Jacques Anquetil în 1963, Eddy Merckx în 1971, Luis Ocaña în 1973, Bernard Thévenet în 1975, Bernard Hinault în 1979 şi 1981, Miguel Indurain în 1995, Bradley Wiggins în 2012 şi Chris Froome în 2013. Va fi Andrew Talansky al zecelea? Rămâne de văzut. El, personal, spunea după etapa a doua că „Froome şi Contador sunt la un alt nivel. Este cursa lor, iar noi facem figuraţie pe parcurs. Cam aşa va fi şi în Turul Franţei. Trebuie să fim realişti pentru că aceşti băieţi au arătat nu o dată că sunt la alt nivel faţă de noi restul. În spatele lor e Nibali, care a câştigat Giro, apoi restul lumii„.
În Dauphine 2014, Talanksy a dovedit că şi el e la un alt nivel şi că poate spera la mai mult decât o îmbunătăţire a locului 10 de anul trecut, când se afla la debut.

Născut la New York, Andrew Talanksy face parte, alături de Taylor Phinney sau Tejay Van Garderen, dintr-o generaţie de tineri rutieri americani ce trebuie nu doar să performeze, ci să şi spele reputaţia ciclismului american, pătată de trişori precum Lance Armstrong, Tyler Hamilton, Floyd Landis sau Levi Leipheimer. Iar Talansky mai că promite să o facă într-un mod curat, revoluţionar pentru acest sport. „Ni s-a oferit şansa să schimbăm acest sport. Băieţi ca mine, ca Taylor sau Tejay avem şansa să aducem ciclismul de şosea american în prim-plan. Aşa cum era pe vremuri, dar cu excepția că noi vom ajunge acolo într-un mod cinstit, transparent și curat. Acum zece ani poate și ceilalți își doreau asta, dar nu era posibil. Acum putem face asta și este entuziasmant să fim noi fața schimbării”, a spus Talansky.

Are 25 de ani şi toate calităţile să fie un rutier de viitor. Bun căţărător şi cu potenţial mare la contratimp. „Nu sunt un căţărător pur şi nici un contratimpist pur, dar merg mai bine decât majoritatea căţărătorilor şi din ce în ce mai bine în fiecare an. Aşa că îmi va face mare plăcere să particip în marile tururi„, spune el. A fost însă foarte aproape să nu fie nici una, nici alta. Ci un surfer sau chiar jurnalist. „Dacă aş fi locuit undeva unde aveam valuri aş fi devenit surfer şi nu m-aş fi urcat pe vreo bicicletă în viaţa mea. Chiar şi acum mă duc să fac surfing iarna. Iar dacă nu deveneam ciclist profesionist, probabil aş fi fost jurnalist. Pe afaceri externe. Să călătoresc prin lume şi să scriu despre diverse locuri şi culturi„, spune Talanksy.

Dar s-a nimerit să fie ciclismul acel sport care l-a cucerit definitiv. Îşi aduce aminte cu mândrie de ziua în care a înlăturat roţile ajutătoare, pe strada din faţa casei. Până atunci a cochetat cu înotul şi atletismul, în liceu, dar se accidenta destul de mult. Aşa că a început să meargă pe bicicletă pentru recuperare şi ca să se menţină în formă, iar la 17 ani a realizat că ar putea să facă asta în mod constant. L-a ajutat și anturajul, pentru că de la vârsta de doi ani s-a mutat în Florida, iar în Miami există o mare comunitate de cicliști. „Aici nu există pauză de sezon. Oamenii se antrenează tot anul. Sunt curse în fiecare weekend, iar în timpul săptămânii când se iese la o tură se adună şi 100-120 de ciclişti. E o nebunie totală. Într-una din zile cineva a spus «hei, tu chiar eşti bun. Ar trebui să te duci la curse». Şi aşa a început. Din primele curse m-a prins microbul şi simţeam că asta trebuie să fac. Nu visam să devin profesionist, ci pur şi simplu îmi plăcea să fac asta„, a povestit Talansky.

Garmin-Cervelo Camp Girona

A concurat pentru o echipă din Florida, apoi în timpul facultăţii a trecut la echipa americană Toshiba. Părea un capăt de drum, aşa că a plecat în Europa şi pentru câteva luni a făcut parte din echipa pro-continentală Amore e Vita. Aşa a ajuns la concluzia că vrea să rămână în Europa şi să facă treaba ca la carte: să concureze pentru o echipă reală, să aibă un salariu şi să îşi pregătească pensionarea. A renunţat şi la facultate în acest scop, iar în 2010, ultimul an ca rutier sub-23 de ani, şi-a spus că e „acum ori niciodată„. „Ori aduc nişte rezultate şi pun roţile în mişcare, ori mă apuc de altceva. Din fericire a fost un bun„, îşi aminteşte americanul. Era deja la echipa Garmin, iar în 2011 a făcut pasul la profesionişti, unde a reuşit şi o clasare în top 10 în Turul Romandiei 2011. În 2012 a obţinut prima victorie în Europa, în Tour de l’Ain, şi a fost numit rutier principal în Vuelta a Espana 2012, unde a terminat pe 7. În 2013 a sosit al doilea în Paris-Nice, după ce a condus cursa timp de două zile. Apoi şi-a făcut debutul în Turul Franţei şi a impresionat cu o clasare în top zece. Şi-a stabilit cartierul general în Italia, în loc de Spania (Girona), unde majoritatea nord-americanilor se află, pentru că îi place să aibă spaţiu, intimitate. În plus, simte că Italia îi poate fi o casă adevărată. Îi plac oamenii, cultura şi mâncarea. CINE ÎL POATE CONTRAZICE? :)

Nu citeşte foarte mult, dar când o face întotdeauna va prefera o biografie. „Când vreau o carte adevărată, aleg o biografie pentru a citi lucruri interesante despre oameni interesanţi”. Cândva o să citim şi noi biografia lui. Sau poate chiar autobiografia, pentru că într-un timp scria pe blogul personal şi o făcea bine. Ultima postare datează din 2011 şi a stârnit ceva reacţii la vremea respectivă. Se numeşte „A Reason to Believe” şi vorbeşte despre faptul că oamenii trebuie să creadă în continuare în acest sport. „Sunt tânăr. Acum 10-15 ani nu concuram, dar ştiu că acest sport s-a schimbat mult. Mulţi mi-au spus că sunt naiv, dar noi suntem deschişi tuturor testelor. Vrem să arătăm lumii că suntem curaţi. La vârsta mea deja am arătat că pot concura cot-la-cot cu cei mai buni. Dacă aş fi avut nevoie să mă dopez ca să fac faţă, aş fi renunţat. Sigur, unii vor să creadă că ne dopăm. Îmi pare rău pentru ei. Ar trebui să renunţe la acest sport, pentru că nu ne ajută deloc. Nu uitaţi că şi noi am fost păcăliţi în trecut. Cu toţii ne uitam la Lance şi toţi am crezut în ceva ce nu era real. Într-un fel a fost mai greu pentru noi, pentru că visam la nişte rezultate obţinute prin minciună. Tot ce cer oamenilor sceptici este să fie deschişi şi să creadă. Dacă eşti un fan adevărat al sportului, înseamnă că îţi doreşti un sport curat şi vrei să crezi că se poate asta„, a explicat Talanksy, într-un interviu.

Pentru el, ciclismul este cel mai frumos sport din lume, dar şi cel mai greu. Fizic şi mental poţi avea mai multe urcuşuri şi coborâşuri într-o zi decât majoritatea oamenilor într-un an. Noi suferim de dragul de a suferi, ne ducem traiul încercând să tolerăm durerea. Cerem corpurilor noastre mai multe decât ne pot oferi. Dar iubesc asta. Iubesc tot ce înseamnă ciclism, chiar dacă nu tot timpul realizez asta. Fiecare experienţă ne modelează, ne face mai tari, ne face să ne schimbăm percepţia asupra a ceea ce este posibil. Acest sport este adevărat şi pur, natura umană în cea mai frumoas şi brută stare”.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Iunie 2014
L M M M V S D
« Mai   Iul »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Clasament Serie A

1. Juventus
%d blogeri au apreciat asta: