//
citești...
Ciclism

Ziua B. Prima competiţie MTB din 2014, cu peripeţii şi un gust amar… de noroi

securedownload (1)

Anul trecut m-am molipsit cu microbul concursurilor de MTB. Am început destul de târziu, prin august, astfel că n-am participat decât la vreo 5 întreceri, pe care, cu bune, cu rele, le-am terminat. Anul ăsta mi-am propus să îmbunătăţesc numărul de concursuri bifate, dar şi performanţele. Să termin, pe cât posibil, în prima jumătate, să ating nişte borne personale în ceea ce priveşte diferenţa de altitudine şi/sau media orară. La podium nu mă gândesc decât dacă alerg de unul singur, mi-a trecut vremea şi am, totuşi, alte priorităţi.

Şi aşa ajungem la primul concurs de anul acesta (triatlonul de iarnă la Izvorani nu îl punem în aceeaşi categorie, pentru că e triatlon şi pentru că proba de ciclism a fost pe şosea) – ZIUA B. Cunoscută în online şi drept Ziua Bălţilor, Ziua Băga-mi-aş, Ziua Băii în nămol etc. Ziua B a fost prima competiţie din calendarul Riders Club. Descrisă de organizatori ca fiind o aventură ce te aruncă „în verdele crud, primăvăratic al Pădurii Cernica„, întrecerea a fost în realitate una prin bălţi, nămol, cu probleme organizatorice, multe abandonuri şi, pentru mine, plină de peripeţii.

Before
Să nu ne păcălim. În momentul în care m-am înscris la competiţia aceasta, programată în aprilie, ştiam că există un mare risc ca ea să se desfăşoare pe o vreme potrivnică. Am mers aproape toată luna ianuarie cu bicicleta prin pădure (ceva anormal), însă nu mi se pare nimic anormal să plouă bine în aprilie, cu 2-3 zile înainte de concurs. Este chiar şi motivul pentru care am ales să particip la cursa de 32 de kilometri (scurtată la 28) şi nu la cea de 65 km (scurtată la undeva între 40 şi 48, că nimeni nu mai ştie). Asta pentru că îmi era teamă că, în cazul unor ploi serioase, mă prinde seara pe traseu şi o să îmi blestem alegerea. Inspiraţia a fost doar o consolare amară pentru bucuria de a fi concurat pe un traseu uscat şi rapid. Vineri m-am uitat pe prognoză, m-am uitat pe geam, am mers un pic pe pământul din parc şi am înţeles că nu e de glumit. Mi-am uns lanţul la bicicletă EXCESIV cu lubrifiant de ploaie, mi-am făcut „ghiozdanul” şi am aşteptat zorii întrecerii.

La ora 9.45 eram în maşină şi plecam spre Exporom, din Bucureştii Noi tocmai în Pantelimon. Am luat-o pe centură, la ora 10.15 ieşeam pe breteaua spre Brăneşti când… o străfulgerare: numărul de concurs!!! Ştiam sigur că nu îl am, însă nu înţelegeam unde era dacă nu l-am văzut dimineaţa. Îmi sun soţia, care îmi confirmă că l-am uitat acasă şi la 10.20 eram iar pe Centură, în sens invers. Nervi, înjurături, frustrare că după ce am aşteptat toată iarna un concurs fac o MEGA PROSTIE ca asta. Emoţii că poate nu mai pot pleca în cursa programată să înceapă la 11.00. Gânduri peste gânduri, care însă nu puteau schimba realitatea. Aia ca aveam 40 de minute să mă întorc, să îmi montez bicicleta, numărul şi să plec pe traseu. La 10.45 eram în faţa blocului, unde nu am zăbovit mult. Pe drum spre Pantelimon deja mă gândeam: unde mă mai parchez acum, că deja e ora startului. Altă străfulgerare! Dacă era ora startului înseamnă că traficul se opreşte şi se vor face cozi, poate şi pe Centură! Îmi spun în gând „asta e!„, poate plec şi eu după cei de la Epic şi ce o fi, o fi.

La 11.10 intru iar pe breteaua spre Brăneşti, văd un loc pe care se poate parca, pun maşina acolo şi simt cum se scufundă în noroi. Ha! Nu doar am întârziat, dar să vezi ce e de acum încolo. Ies din maşină şi aud speakerul cum anunţă că se mai stă puţin pentru startul în traseul mare (programat la 11.10). Pun numărul şi roata pe bicicletă în timp record, încui maşina şi gonesc spre linia de start. Poliţia îmi face loc, cineva îmi strigă „vezi, bă, că ai tăi au plecat„, ajung la Start lângă cei de la Elite şi îi rog să îmi facă şi mie loc să mut gardul, să mă bag în faţa lor şi să plec. Nici prin gând nu mi-a trecut că primul covor de cronometrare/verificare nu este acolo. Oamenii se uită ciudat la mine, îmi fac loc, plec de lângă ei la fel de repede cum am şi apărut, cu greu înţeleg pe unde intru de fapt pe traseu şi după vreo 500 de metri de pedalat văd şi „startul”. Ce mai contează cele 30 de secunde pierdute la ocolire, comparativ cu cele 12-13 minute irosite la start?

 

During
După cum am spus şi mai sus, mă aşteptam să fie noroi şi băltoace. Nu aveam nici cea mai mică pretenţie ca organizatorii să amâne concursul. Era un risc asumat de 50 de lei. Ştiu că un concurs nu se organizează într-o zi, că sunt foarte mulţi actori implicaţi. Aveam însă pretenţia ca organizatorii RidersClub să fie sinceri!

Cu o zi înainte de concurs au spus că traseul e ok, „exista si zone mai bune dar si zone mai dificile. In padure sunt portiuni cu noroi, dar care nu incarca bicicleta„, iar în noaptea concursului spuneau că „traseele prezinta portiuni de noroi dar pot fi parcurse, in mare parte, pe bicicleta„. Nu, dragilor, traseul a prezentat porţiuni fără noroi excesiv, restul abundând în noroi, care a încărcat bicicleta în aşa hal încât de fiecare dată mă rugam să mai trec printr-o baltă să se cureţe sau să mai prind o pojghiţă de iarbă să merg mai repede. Am înţeles că şi la şedinţa tehnică au susţinut că traseul poate fi făcut pe bicicletă, amuzând publicul când au spus că l-au parcurs şi ei dimineaţă cu ATV-ul! A fost primul şi cel mai mare minus pentru organizatori. Poate se temeau că dacă vor spune adevărul despre traseu o să le sară lumea în cap cu pretenţii de amânare. Sau poate sunt atât de ignoranţi în faţa faptului că acel concurs este destinat ŞI amatorilor, nu doar celor profesionişti şi obişnuiţi cu condiţiile vitrege. Sunt certuri şi acum pe Facebook, discuţii în contradictoriu. Unii spun că trebuia amânat, alţii spun ce am spus şi eu – că trebuiau să spună corect ce e pe traseu… mult nămol. Ei, RidersClub, vin şi le spun celor care cereau amânarea că acest lucru nu se putea şi le mulţumesc celor care au participat, ignorând cu nesimţire realitatea: aceea că una au spus şi alta era la faţa locului. Puteau să spună simplu că e foarte greu traseul şi atunci poate cei indecişi nu se mai aventurau ca nişte creduli.

La un kilometru de la start, ajung din urmă primii concurenţi. Un tată stătea nervos pe marginea drumului, strigând nervos către fiul lui: „hai, dă din pedale să te văd pe tine cum vrei să mergi tot traseul ăsta aşa”. Sper că au abandonat, pentru că dacă acolo s-au împotmolit, ce era în pădure ar fi fost jale pentru ei. Până să ajung în pădure deja am început să prind din urmă şi alţi concurenţi. Am mers cât am putut de mult pe bicicletă, am trecut prin bălţi de 20-30 de centimetri, la ochelari am renunţat după 20 de minute că se umpluseră de noroi şi nu puteam să îi şterg. Aproape de jumătatea traseului am fost nevoit să descalec, pentru că, deşi drumul era lat, potecile practicabile erau ocupate de oameni care împingeau bicicletele. M-am alăturat acestui demers, am râs şi glumit cu ei, am trecut împreună prin bălţi să vedem cât sunt de adânci. Rar am depăşit, pentru că depăşirea lor pe lângă poteci ar fi însemnat un efort mult prea mare. Un efort pe care îl consideram inutil.

N-am oprit în niciun punct de alimentare, aveam la mine suficientă apă, două batoane şi un gel. Gelul mi s-a părut o risipă să îl folosesc, pentru că nu aveam nevoie de energie ca să urc de la o medie de 8 km/h la 10 km/h şi nici să nu alunec când făceam push-bike nu cred că mă ajuta. La un moment dat cineva m-a întrebat dacă am un baton, i-am oferit unul din ele şi mi-a mulţumit de parcă era prima lui masă pe ziua respectivă. Eu l-am folosit pe al doilea abia după vreo 20 de kilometri şi a fost suficient. Spre final l-am ajuns din urmă şi pe fratele meu, care plecase regulamentar. Am trecut linia de finiş unul după celălalt şi acum, că s-a terminat, pot spune că m-am simţit bine.

ziua-B-0299,large
After
Am încheiat cursa pe locul 20 din 59 la grupa mea de vârstă şi pregătire (Nivel 4, 30-39 ani), şi locul 36 din 105 la nivelul 4 de performanţă, în condiţiile în care cele 12 minute de întârziere de la start nu mi s-au scăzut din total. Sistemul de la mai toate concursurile de gen presupune acelaşi timp de start pentru toţi participanţii, indiferent dacă ei pleacă din fruntea turmei sau de la coadă. Oricum, şi fără alea 12 minute, nu mai câştigam decât un loc, poate două. Şi n-are rost să ne mai gândim la ce ar fi fost. Am terminat în puţin peste 3 ore şi jumătate, în condiţiile în care ultimii au sosit şi la 6 ore de la start.

Din mica experienţă căpătată, pot spune că organizarea la acest concurs a lăsat de dorit. Da, e de apreciat efortul depus pentru această competiţie, care, să nu ne amăgim, nu e non-profit, însă dacă o compar cu alte competiţii similare, n-a fost prea bine. Majoritatea celor cu care am vorbit nu îşi doreau decât ca organizatorii să fi fost sinceri la start. Amânarea era o prostie. Să determini oamenii să vină la concurs pentru că tu le spui că e, în mare parte, ok… e o prostie la fel de mare.

Voluntariatul e de apreciat. Să faci ceva doar de dragul de a face, nu. Iar asta o voi pune tot în cârca organizatorilor, pentru că la trei check-point-uri consecutive mi s-a spus că mai sunt 5 kilometri. Noi nu ştiam traseul (nu a existat recunoaştere) şi nici nu ştiam cu cât a fost scurtat cu exactitate pe timpul nopţii. Înainte de un alt check-point, spre final, doi voluntari… numărau o piatră. Sau ceva, p-acolo. Era poate una din puţinele linii drepte unde am prins viteză. În dreptul voluntarilor, curbă. Credeţi că s-a sinchisit vreunul să anunţe că urma o zonă periculoasă cu nămol peste glezne în care am frânat fără manete? Nu.

La final am mers să spălăm bicicletele. Nici nu o puteam lua altfel în maşină. Cu aproximativ 10 persoane în faţa mea, am stat la una dintre cele patru cozi cam 30-40 de minute, timp în care am cam îngheţat de frig. Când am plecat, doar la coada unde stătusem eu erau alţi 30 de biciclişti. Organizatorii nu au reacţionat nicio secundă să mai aducă o autoutilitară, au lăsat oamenii să îngheţe, în timp ce ei făceau glume la microfon despre cum şi-ar fi dorit şi ei să fie pe traseu prin noroi.

Pachetul de start… amuzant de jalnic. Un tricou care doar unor slim-fit ca mine cred că le vine. Şi, state-of-the-art, un „bidon” de apă cu filet!!

Nu ştiu cât de dotaţi au fost la punctele de alimentare sau dacă la finiş pastele au fost calde şi berea suficientă. Am văzut că unii s-au plâns şi de asta pe Facebook. Eu n-am mai stat, am plecat rapid către maşină să mă schimb şi apoi către casă, la fetele mele mult prea răbdătoare şi îngăduitoare, dorind să las cât mai repede în urmă un concurs care nu mi-a displăcut, dar care mi-a lăsat în gură un gust amar… de noroi.

10013375_864213870270897_2526465177015309714_o

 

PS:
Pentru Ziua B s-au înscris 284 de participanţi pe traseul scurt – destinat copiilor (teoretic anulat din cauza ploilor), 948 pe traseul standard şi 357 pe cel epic.

Epic – 63 au terminat, 110 au abandonat, restul nici nu au luat startul.
Standard – 323 au terminat, 99 au abandonat, restul nici nu au luat startul.

Organizatorii spun că a fost un succes şi că doar haterii critică. Eu spun doar că ar fi trebuit să îşi recunoască greşeala, să îşi ceară scuze şi poate mult mai multă lume era mulţumită.

participanti

Le mai dau o singură şansă, la un eveniment viitor. Că de concursuri începe să fie plin calendarul şi fără RidersClub. Asta mai mult pentru bicicleta mea, un amărât de Giant Revel re-vopsit manual de mine şi rămas, deci, fără logo :)), care s-a comportat EXEMPLAR!

10006050_729544930419269_8899677819405089140_o

Mulţumesc pentru fotografii Kostner Rentsok şi Snapped.ro.

O mostră video pentru traseu:

 

Anunțuri

Discuție

7 gânduri despre &8222;Ziua B. Prima competiţie MTB din 2014, cu peripeţii şi un gust amar… de noroi&8221;

  1. subscriu la tot ce ai zis, cu precizarea ca cel mai enervant moment pentru mine a fost asteptarea la spalat. cand am ajuns eu (5 ore si ceva) coaza era cred de 2 ori mai mare decat cand ai fost tu. am inghetat mai mult de o ora acolo.
    ca impresie – ridersclub parca s-a corporatizat cam mult – prea mult bullshit, prea putin interes real pentru participanti. sper sa ma contrazica la urmatorul concurs. daca nu, cum ai zis si tu, concursuri sunt destule.

    Scris de eded | Aprilie 14, 2014, 19:52
  2. Tocmai ţi-am descoperit blogul şi, după ce am citit articolul tău despre Ziua B, te-am adăugat în lista scurtă de must read :)

    Scris de Emilian Nedelcu | Aprilie 15, 2014, 11:43

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Pingback: Concursuri de ciclism – calendarul meu competiţional în 2014 | Cornel A. Preda - Mai 13, 2014

  2. Pingback: Ultimul, pana data viitoare | Cornel A. Preda - Iulie 29, 2014

  3. Pingback: Trofeul Muscelului 2014. Ultimul, pana data viitoare | Cornel A. Preda - Iulie 29, 2014

  4. Pingback: Ziua B: Răzvan Jugănaru aduce clarificări despre traseu - Octombrie 13, 2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Aprilie 2014
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Clasament Serie A

1. Juventus
%d blogeri au apreciat asta: