//
citești...
Fotbal

Cu o floare nu se face primăvară, dar cu un hat-trick se câştigă titlul. Rangers, de la Gazza la Lee

mcculloch2Glasgow Rangers continuă perioada de „recuperare” şi mai are doar un pas de făcut până la revenirea în Scottish Premier League, după ce miercuri seară a câştigat titlul în League One (al treilea eşalon fotbalistic din Scoţia). Rangers, care a fost nevoită după faliment să joace în League Two, a câştigat titlul după doar 28 de etape din 36, cu 26 de victorii şi 2 egaluri, având un avans de 26 de puncte faţă de Dunfermline. Al doilea titlu consecutiv a fost adjudecat pe Ibrox cu un 3-0 în meciul cu Airdrieonians.

Bucuria suporterilor şi a jucătorilor a fost intensă şi evidentă, însă ce m-a determinat să scriu despre acest succes este modul în care Rangers a obţinut victoria finală. După un meci nefericit în Cupa Scoţiei, 1-1 cu Albion Rovers, în care a greşit decisiv la golul adversarilor, căpitanul Lee McCulloch, în vârstă de 35 de ani, a înscris toate cele trei goluri pentru Rangers: două din penalty şi unul din acţiune. „Este incredibil ce a reuşit. McCulloch sintetizează spiritul de care a fost nevoie la club la începutul călătoriei înapoi. Sunt foarte încântat pentru el. Ca un căpitan să înscrie un hat-trick, din poziţia de fundaş central (notă: el poate juca şi ca mijlocaş sau atacant, de regulă) în ziua în care echipa câştigă titlul este incredibil„, a declarat Ally McCoist, antrenor principal şi legendă a lui Rangers.

De la Lee la Gazza…
Şi chiar nu a fost un simplu hat-trick. În ultimii 20 de ani, doar doi jucători au mai reuşit să aducă titlul pentru Rangers de asemenea manieră, ambele momente fiind memorabile. Kyle Lafferty, 5-1 la Kilmarnock în ultima etapă a sezonului 2010-2011, când Rangers s-a aflat la doar un punct în faţa marii rivale Celtic şi când a cucerit ultimul titlu în SPL; şi Paul Gascoigne într-un meci cu Aberdeen (locul 3, scor 3-1) din penultima etapă a sezonului 1995-1996, ultimul în care titlul a fost cucerit pe Ibrox cu un hat-trick. Statistică menţionată şi de Ally McCoist, coleg la acea vreme cu Gazza. „Îmi aduc aminte de hat-trickul lui Gazza împotriva lui Aberdeen, îţi dă fiori pe spate când îl revezi. Ce jucător era! Sunt mândru de reuşita mea, dar nu ştiu dacă a fost la fel de grozavă ca a lui – şi nici dacă ne asemănăm în vreun fel. Doar să fiu menţionat alături de el mi se pare grozav„, a completat McCulloch.

În sezonul acela, Gascoigne devenea cel mai scump transfer din istoria de până atunci a „albaştrilor”, la 4,3 milioane de lire sterline. Începea sezonul cu un gol memorabil în poarta celor de la Celtic, după o cursă de peste 70 de metri, şi îl încheia cu un hat-trick pe care orice fan al echipei şi-l aduce aminte, cucerind al optulea titlu consecutiv dintr-o serie de nouă pentru Rangers. Primele două goluri au venit în urma unor driblinguri sublime, iar al treilea a fost un penalty executat cu calm. „Gascoigne a lăsat ce avea mai bun pentru finalul de sezon, la meciul cu Aberdeen din penultima etapă, cu titlul pe masă. Fanii lui Rangers au rămas uluiţi când Brian Irvine a dus oaspeţii în avantaj, dar Gascoigne a prins viaţă şi, după o evoluţie solitară de neuitat, a înscris un hat-trick egal cu al 46-lea titlu„, scrie în Biografia oficială a clubului Rangers, de Ronnie Esplin şi Graham Walker.

gazza

Fostul mijlocaş englez a pus respectiva reuşită în topul succeselor personale. „Mi-a plăcut să înscriu, aşa că cele mai frumoase amintiri sunt cu goluri. În primul rând un gol cu capul pentru Lazio în derby-ul cu Roma la care nu mă mai puteam opri din sărbătorirea lui. Apoi lovitura liberă împotriva lui David Seaman pentru Tottenham Spurs pe Wembley în 1991 şi apoi golul împotriva Scoţiei la Euro 96. Însă momentul pe care l-am savurat cel mai mult este hat-trick-ul împotriva lui Aberdeen pentru Rangers în 1996 pe Ibrox. Aveam nevoie de victorie şi am înscris toate cele trei goluri. Era primul meu sezon acolo şi chiar m-am bucurat”. „Fanii lui Rangers încă îmi vorbesc despre acele goluri, iar povestea e bine ştiută de la Alan McLaren care mi-a spus «Gazza, fă-o pentru noi» până la final şi sărbătoare. Ce nu ştiu oamenii însă e că aproape am fost strivit în grămada formată după al doilea gol. Dacă Andy Goram fugea şi el din poartă să sară pe mine aş fi murit„, a glumit englezul. „Fanii lui Rangers au fost incredibili„, mai spunea Gazza. Iar el chiar trăia pentru a fi adulat. Într-un interviu realizat de FourFourTwo, Gascoigne explica transferul la Rangers în dauna unei echipe din Anglia. „Sunt un artist şi îmi place să evoluez în faţa unor mulţimi largi. Nu sunt foarte multe cluburi în Anglia mai mari ca Rangers şi atunci de ce să joc în faţa a 30.000 de oameni în Anglia, când am avut ocazia să joc în faţa a 50.000 pe Ibrox?„, a spus Gascoigne.

Transferul lui la Rangers a venit după o perioadă nu foarte strălucită la Lazio. Iar zilele lui erau numărate în capitala Italiei după ce mentorul lui de acolo, Dino Zoff, urma să plece şi să îi lase locul lui Zdenek Zeman. Singura necunoscută era unde va pleca şi fostul mijlocaş povestea: „Zoff m-a chemat şi mi-a spus că are trei oferte clare de la trei cluburi din Marea Britanie dacă vreau să mă întorc acasă. Mi-a spus că Chelsea mă vrea, ceea ce era interesant, şi mi-a spus că Aston Villa mă dorea, unde nu prea mă încânta să mă duc. Apoi a spus că aş putea să merg la Rangers. Am dat din cap dezaprobator şi i-am spus că în niciun caz nu mă duc la Queens Park Rangers. Mi-a explicat însă că este vorba de Glasgow Rangers şi că Walter Smith dorea să mă întâlnească. I-am spus să aranjeze o întâlnire cât mai repede„. Dorinţa lui Gascoigne de a lucra cu legendarul antrenor al lui Rangers, cuceritor a nouă titluri la rând, a fost împământenită după o întâlnire întâmplătoare într-o vacanţă în SUA. Gazza şi fosta lui soţie Sheryl se aflau la plajă, în Tampa, când s-au întâlnit cu familia Smith, care de asemenea se relaxa sub soarele Floridei. „Ca deobicei jucam o miuţă cu nişte băieţi pe care i-am întâlnit pe plajă şi am văzut pe cineva pe margine care se uita la mine şi zâmbea. L-am recunoscut pe Walter şi m-am dus înapoi la Sheryl şi i-am spus că ­­«ăla e managerul lui Glasgow Rangers, Walter Smith. Sunt  uriaşi, mi-ar plăcea să joc pentru el odată». Habar nu aveam că peste doi ani o să îmi bată la uşa casei din Italia şi că o să discutăm transferul meu în Scoţia”, şi-a amintit Gascoigne. Fiind cel mai scump transfer din istoria clubului, mulţi se aşteptau ca şi pretenţiile englezului să fie pe măsură. „I-am spus lui Jimmy să ne aducă nişte beri să sărbătorim. Walter s-a uitat un pic uluit la mine şi mi-a spus că n-am vorbit încă de bani. I-am spus că eu câştig 17.000 de lire pe săptămână, iar el a spus că trebuie să vorbească cu patronul. «Nu te chinui. Vin pentru 12.000 la voi». Am renunţat la 5.000 de lire doar ca să joc pentru Walter şi nu am regretat niciodată„, a mai povestit Gazza.

Au urmat doi ani şi jumătate cu urcuşuri şi coborâşuri, timp de 18 luni Gascoigne având parte de cele mai bune momente ale carierei.

… şi înapoi la Lee
Lee McCulloch a venit la Rangers pe 11 iulie 2007, de la Wigan, şi şi-a făcut simţită prezenţa imediat, cu un gol în victoria cu FK Zeta, scor 2-0. Ba accidentat, ba pe lista marcatorilor, Lee a dat de înţeles că va rămâne la club până la finalul carierei în 2010, când şi-a prelungit contractul până în 2013. În 2012, după intrarea clubului în faliment şi vânzarea activelor către Sevco Scotland Limited, mulţi jucători au refuzat să rămână la club. Însă McCulloch a ales să stea, iar pe 1 septembrie 2012 a primit banderola de căpitan după plecarea lui Carlos Bocanegra la Racing Santander. Două luni mai târziu semna un nou contract, până în 2015, cam când este preconizată revenirea lui Rangers în Premier League. Un erou pentru fanii echipei, care nu şi-a lăsat formaţia la greu, ci, poate, abia după ce o va vedea acolo unde îi este locul. „Mi s-a dat o responsabilitate în calitate de căpitan. Sunt întrebat dacă asta pune presiune pe mine, dar nu e aşa. E o bucurie. Când eşti căpitanul lui Rangers trebuie să te bucuri de acest lucru. Asta am încercat să fac şi îmi place la nebunie„, a spus Lee.

McCulloch este unul dintre cei doi jucători rămaşi pe Ibrox, Ricky Foster fiind celălalt, care a câştigat un titlu în prima ligă cu Rangers şi continuă să fie un exemplu pentru echipă. Sezonul trecut jucătorii au sărbătorit titlul într-un bar, pe drumul de întoarcere de la Montrose, după ce li s-a confirmat că sunt campioni în urma înfrângerii celor de la Queen’s Park. Dar cu un meci cu Dunfermline programat sâmbătă, urmat de rejucarea cu Rovers, McCulloch spune că jucătorii au lăsat-o mai moale anul ăsta. „Vom sărbători la finalul sezonului, pentru că ne aşteaptă un meci greu. Am câştigat 26 de partide. E un record fantastic şi vrem să îl continuăm sâmbătă”.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Martie 2014
L M M M V S D
« Feb   Apr »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Clasament Serie A

1. Juventus
%d blogeri au apreciat asta: