//
citești...
Menu

Reţetă papanaşi prăjiţi (cu brânză de vaci)

Nu ştiu alţii cum sunt, însă… eu nu vreau să îl plagiez pe Creangă, ci doar să vă spun povestea din spatele următoarei reţete.

Când eram de-o seamă cu Nică, sora mea mai mare (sora mea cu 9 ani mai mare!) era baschetbalistă. Astfel, ea îşi petrecea mult timp prin deplasări cu echipa, prin cantonamente şi era pusă des în postura de a mânca în cantine şi restaurante de prin ţară, în special de prin Moldova şi Transilvania. Şi din toate lucrurile pe care le mânca ea, nu ştiu din ce motiv, mi-a rămas în cap unul singur: papanaşul.

Poate pentru că era atât de bun încât şi ea vorbea doar de el sau poate pentru că, spre deosebire de alte mâncăruri, papanaşi nu mai gustasem. Cert este că papanaşii ajunseseră pe un soclu foarte înalt, până când am început şi eu să mai scot capul în lume, spre finalul liceului. Era ambrozia mea, pe care însă niciodată nu o încercasem. Ştiam doar că nu’s doar simple gogoşi, ci că vin întotdeauna cu pereche şi că’s făcuţi cu brânză de vaci. Şi deşi insistam de fiecare dată pe lângă mama să ne facă şi acasă, ea tot ne spunea că nu poate, că nu ştie, că trag prea mult ulei. Pe scurt, că nu îi ies. Şi ne mai făcea, din când în când, alternativa lor fiartă, pe care însă sora mea o demonta rapid. Eram asigurat că papanaşii fierţi nu au nicio legătură cu cei adevăraţi din poveştile ei (nu că ăia fierţi n-ar fi buni, mama! :p ).

Fast forward o duzină şi juma’ de ani, într-o perioadă în care încercam să îmi surprind soţia cu diverse reţete, îmi iau în sfârşit inima în dinţi şi sparg peretele pe care îl construise mama în jurul papanaşilor. Am căutat o reţetă, scria că e aleasă dintre multe alte reţete similare şi m-am pus pe treabă. „Ce-o fi, o fi”, mi-am spus, făcând repede un calcul matematic al banilor pe care riscam să îi arunc la gunoi. Era cam cât o porţie de papanaşi la „Cuptorul cu lemne„, însă venea cu promisiunea a 4 porţii.

Nu cred că mai are rost să vă spun că mi-au ieşit din prima, nu? Cum ar zice băieţii de la Discovery: Myth busted! 

papanasi

1. În primul rând aveţi nevoie de brânză de vaci, cam 500 de grame. Eu iau vrac de la Carrefour sau Mega Image şi cu cât mai puţin zer, pentru că asta înseamnă şi mai puţină făină.

2. Se pune brânza într-un bol încăpător, alături de două ouă, 100 grame de zahăr, 1 fiolă esenţă de vanilie, un pic de coajă de lămâie şi/sau portocală şi un vârf de linguriţă de bicarbonat de sodiu.

3. Se amestecă bine totul, după care se adaugă 200 grame de făină albă (000 e teoretic mai bună, dar am făcut şi cu 650), eu o prefer cernută, şi se continuă amestecatul cu lingura (o să devină din ce în ce mai greu). Aluatul obţinut este lipicios, deşi au fost momente în care mi-a ieşit şi mai tare, cu preţul pierderii frăgezimii la final. Deci lipicios e bine, doar să nu băgaţi (încă) mâna în el, pentru că vă blestemaţi zilele.

4. Puneţi ulei la încins într-un vas adânc. Trebuie să fie vreo 3 centimetri, să zic, dar ţineţi cont şi de faptul că nivelul uleiului va creşte când umpleţi vasul cu aluat.

5. Pe blatul sau masa de lucru presăraţi făină şi cu lingura scoateţi aluatul din bol. Vă presăraţi pe mâini făină ca gimnaştii înainte de lucrul pe aparate şi faceţi o bilă mare din aluat. Pe care o împărţiţi în două, iar fiecare jumătate în două, iar fiecare sfert iar în două. Cât să obţineţi 8 bucăţi egale de aluat.

6. Din fiecare porţie de aluat rupeţi o bucată mică pentru „dop”-ul de pe fiecare papanaş. Formaţi din ea o bilă, cât o nucă. Apoi din restul aluatului formaţi o bilă mare, aplatizaţi-o un pic. Puneţi-o pe masa presărată cu făină şi apăsaţi cu un deget „făinat” în mijloc, până ajungeţi la blat, şi rotiţi uşor aluatul, făcând mişcări circulare cu degetul, ca să lărgiţi gaura.

7. Acum vine partea care mi se pare mie cea mai dificilă: prăjitul. Spun dificilă pentru că mi-e greu să explic cât de încins trebuie să fie uleiul. Dacă e prea încins, se prăjeşte repede papanaşul şi fie rămâne nefăcut la mijloc, fie îl ardeţi la suprafaţă (not a tragedy, really! :) ). Dacă nu e suficient de bine încins, se crapă aluatul, devin urâţi şi e absorbit un pic mai mult ulei.

Eu la aragaz am trei mărimi pentru puterea flăcării: mică, medie, mare. Încing uleiul la limita dintre medie şi mare, după care, atunci când încep să prăjesc sau pe parcursul operaţiunii de prăjire, cobor puterea la limita dintre medie şi mică, sau chiar sub acea limită.

Deci, puneţi la prăjit şi fiţi cu ochii în patru pe ei, pentru că totul se întâmplă repede. Întoarceţi când sunt făcuţi pe o parte sau când încep să se crape.

UPDATE: Între timp mi-a confirmat şi mama că a trecut şi ea de bariera uleiului :D

8. Scoateţi pe şerveţel, să se mai scurgă uleiul, şi repetaţi până terminaţi de prăjit.

9. Serviţi cu dulceaţă (căpşuni, vişine, mure, zmeură) şi smântână. Pe cât posibil, nu seara :)

Poftă bună!

PS: Eu am renunţat demult la ideea de a-i face identici şi perfect rotunzi. Pur şi simplu NU! :))

papanas

Sumar ingrediente:
500g  – brânză de vaci
200g  – făină albă superioară
100g  – zahăr
2         – ouă
ulei pentru prăjit
bicarbonat de sodiu (un vârf de linguriţă)
esenţă de vanilie
coajă de portocală şi/sau lămâie
smântână şi dulceaţă pentru servire

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Februarie 2014
L M M M V S D
« Ian   Mar »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
2425262728  

Clasament Serie A

1. Juventus
%d blogeri au apreciat asta: