Anii de liceu s-au terminat pentru Florin Bogardo! R.I.P.

Filmele din seria “Liceenii” au fost poate printre primele pe care le-am vizionat în viaţa mea şi de care îmi aduc aminte. Le-am revăzut cu aceeaşi plăcere şi după ce anii mei de liceu au trecut, iar acum mi-am amintit de emoţiile la română odată cu aflarea veştii trecerii în nefiinţă a compozitorului Florin Bogardo.

Homovision 2007

M-am săturat de Eurovision până peste cap şi de toate scandalurile din jurul acestui concurs. Nici nu începuse bine concursul şi scandalurile se ţineau lanţ. Fac aici referire la runda preliminară din România, când o piesă acuzată întâi de plagiat (pentru că avea inspiraţii din folclorul ţării noastre!), a fost apoi exclusă pentru că refrenul fusese fredonat cu două luni mai devreme decât îi era permis. Piesa era poate perfectă pentru Eurovision: vocea Andrei, dansul băieţilor de la Simplu, costume de vampiri, ce mai! tot tacâmul. În schimb, din lipsă de altceva, au fost trimişi cei şase băieţi de la Locomondo, dar care au început direct cu stângul, fiind nevoiţi să schimbe numele trupei, în Todomondo, ca în final să eşueze pe un dezonorabil loc 13.

După succesele cu Luminţa Anghel şi Sistem, Monica Anghel şi Marcel Pavel sau Mihai Trăistariu, România nu a reuşit să surprindă cu nimic publicul european, deşi noi chiar ne gândeam la locul 1. Ceva ciudat se întâmplase, iar Kamara, Vlad, Bogdan, Valer, Andrei şi Ciro au găsit cu ce să se scuze: „A fost vot geopolitic, fără nici un dubiu”; „Nu vreau să mă gândesc la sabotaj, dar s-au întamplat numai rele – povestea cu cameramanul care filma aiurea, fără decupaje pe scenă, negativul prea încet”; „Eurovision a devenit un concurs unde nu primează muzica, ci orientările sexuale ale concurenţilor”; „Locul întâi e un mesaj pentru lesbiene, iar cel de-al doilea pentru homosexuali”. Bun, dar lucrurile astea abia acum le-au descoperit? Oare Trăistariu de nebun a zis că va concura pentru Rusia de acum încolo? Nu cumva a realizat cu un an în urmă că votul la Eurovision nu poate fi altfel decât geopolitic şi că nu are şanse să urce mai sus de locul trei reprezentând „tricolorul”? Oare românii nu au notat cu 12 puncte prestaţia Moldovei? Multora le-a plăcut Natalia Barbu, dar să nu exagerăm, pentru că nu altceva decât o Andreea Bănică de peste Prut.

Şi atunci de ce să căutăm scuze şi nu soluţii. Toată lumea era conştientă că în 2006 a câştigat o trupă de monştri, care cânta heavy metal. Pe locul doi, anul acesta, a ieşit o trupă din Ucraina îmbrăcată în poleială care cânta „ein zwei drei, eu ţi-o dau şi tu mi-o dai” şi ceva cu „ailiuliu”, pe muzică de fitness. Aşadar, ce soluţii ar mai rămâne pentru noi? Păi din punct de vedere geopolitic, am putea împărţi România în nouă ţări mai mici şi să trimitem la Eurovision câte un reprezentant din Crişana, Maramureş, Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova şi Bucovina. Atunci poate ar obţine şi TodoRomânia mai multe note de zece şi s-ar număra printre favoritele la titlu.

Dar de ce să fim printre favorite şi nu chiar favorita? Ce e mai simplu decât să atingem şi latura cealalată, a orientărilor sexuale şi să mizăm pe succesul obţinut în 1998 de Dana International, care câştiga al treilea trofeu din istorie pentru Israel. Mai nou avem şi pretendent(ă) la acest rol. Nimeni alta/altul decât „revelaţia anului 2006” – NAOMY. Născut(ă) în urmă cu 30 de ani în singura cetate medievală locuită din Europa, Sighişoara, Naomy a plecat în 1992 la Bucureşti pentru a-şi începe cariera muzicală, iar în timp a câştigat mai multe (cele mai multe scrie pe site-ul oficial) festivaluri de muzică uşoară din România. Probabil era vorba de festivaluri ca Tataia, Capra de Aur, dar nu asta contează cel mai mult, ci faptul că Naomy „a cântat şi va cânta întotdeauna LIVE”. În 2000 a luat o pauză muzicală, de cinci ani, din cauza personalităţii ei în schimbare. A revenit în forţă odată cu prima parada Gay din România, iar în 2006 a lansat primul album oficial „Un nou început”. Aşadar, domnule Dan Manoliu, nu mai staţi pe gânduri, Naomy este salvarea României la Eurovisionul din 2008. Câştigul este garantat, iar noi putem liniştiţi să fugim din ţară. De ruşine… Către o ţară deşteaptă, ca Italia, care s-a retras din acest circ homo-geo-penibilo-politic numit Eurovision.

Snoop Drog

Atacantul ivorian al londonezilor de la Chelsea, Didier Drogba, vrea să dea lovitura şi în afara terenului, cu propriul său album rap. Golgheterul din Premiership îşi va lansa melodiile cântate în stilul Snoop Dogg, sub numele Drogbacite, informează The Sun. În vârstă de 29 de ani, Didier Drogba a spus: „Drogbacite este despre mine şi despre succesul meu. Va fi chiar şi un CD lansat. Am nevoie de muzica mea, mai ales înaintea meciurilor”.

Iată cum ar arăta, în opinia celor de la The Sun, compilaţia lansată de Drogbacite:
1. Who Let The Drogs Out — The Baha Boys
2. Oops I Didier It Again — Britney Spears
3. Dive — The Cars
4. Drog Eat Drog — Adam Ant
5. Stamford Bridge Over Troubled Water — Simon and Garfunkel
6. Crazy Horses — Osgood-monds
7. Jose Say Say — Paul McCartney and Michael Jackson
8. Wake Me Up Before You Shevchenko — Wham
9. Carvalho Wash — Rose Royce
10. Roman Wasn’t Built In A Day — Morcheeba

Şi dacă tot suntem la capitolul Chelsea/sport, (re)vedeţi şi o parodie la adresa lui Jose Mourinho, pe melodia Any Dream Will Do din Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat.