A trecut o săptămână de când naţionala de fotbal a României a completat eşecul din meciul cu Serbia cu o înfrângere umilitoare în faţa Austriei. Nu insist prea mult pe subiect, doar menţionez în fugă câteva lucruri care mi-au captat atenţia. Şi nu doar la nivel de naţională, ci şi de club, şi nu legat de jocuri în sine, ci de lucrurile care le însoţesc.
Că Decebal şi Ştiucan sunt doi figuranţi cărora le-a închis Piţurcă gura când i-a întrebat de ce îl ridicau în slăvi după meciul cu Olanda, nu mai discutăm. Pentru că meciul cu Serbia a fost disecat de trei invitaţi de marcă ai lui Ovidiuuuuu Ioaniţoaiaaaaa: Ilie Balaci, Liţă Dumitru şi Dănuţ Lupu. Trei foşti jucători de valori deosebite – şi aici fiecare înţelege ce vrea -, care de-a lungul timpului au avut două iubite, aceleaşi: mingea de fotbal şi sticla de băutură. Dănuţ Lupu, însă, ilustrat în groteasca poză de mai jos, şi-a mai tras şi câteva amante: seminţele. Pentru că asta este imaginea care mi-a rămas întipărită pe retină, după ce l-am întâlnit prima oară şi îşi scuipa coji pe barbă, în poală, pe jos, din maşina cu care îşi căra chintalul vişiniu.
Să continuăm. Atât la meciurile României, cât şi apoi la meciurile din Liga I, m-a lovit peste ochi o grafică oribilă a celor de la Antena 1 şi GSpTV în încercările lor de a prezenta echipele prezente pe teren. Fiind fan înrăit al Football Manager / Championship Manager, care a văzut cum evoluează o grafică fotbalistică de-a lungul vremii, mi s-a părut că mă pregătesc să joc ediţia din 2000 a celebrului joc. Am zis: „ok, e alegerea lor, ei ştiu mai bine”. Numai că de respectiva imagine nu am scăpat nici la Rompetrol, când m-am dus să-i dau de băut Chiuţei. Vânzătorul mi-a întins un pliant pe care cică ar trebui să lipesc 5 abţibilde pentru a primi un tricou. Şi de atunci mă tot gândesc. Nu dacă să mă duc să mai dau 100 de lei pe un abţibild, ci dacă pot exista două corporaţii cu gusturi la fel de proaste sau dacă este doar vorba de o reclamă mascată.
Şi ca să rămânem la capitolul GSpTV, pentru că aici se joacă fotbalul, mă uitam la meciul Stelei de ieri. Zapata, de-a dreptul penibil, ca şi apărarea Stelei, ca şi Steaua ca un întreg. (vezi aici video dacă nu mă crezi) Roata morii se-nvârteşte, pac, pac, pac… Altfel, dacă pe Tolo îl deranjează mesajele din bara de jos, pe mine mă deranjează mesajele deontologului din bara de sus. Cât de disperaţi să îşi vândă DVD-ul cu Dobrin să fie încât să ne axfisieze cu mesaje nu doar cu o săptămână înainte să apară, ci şi după ce a apărut. „E foame de bani, băieţi, e foame de bani”. Totuşi, cerşiţi şi voi în mod corect. Pentru că e penibil să anunţi „Astăzi, cu Gazeta Sporturilor, DVD cu Dobrin”, la ora 22:40. De unde să îşi ia nea’ Marcel DVD-ul la ora aia? Poate dacă îi spui „Începând de astăzi” o să înţeleagă că mai găseşte şi mâine. Zic şi eu.
Dar meciurile de fotbal nu au farmec fără dragii noştri comentatori. Thiago Tremonti îl umileşte pe Zapata, iar pe tv ne este arătat Sorin Cârţu: „O imagine de marcă pentru GSpTV, un antrenor izbucnind în plâns la golul echipei sale… Poate şi Lăcătuş ar trebui să plângă de situaţia echipei sale”. Ce e de marcă, faptul că aprecierile lor sunt de tot plânsul?
Să nu credeţi însă că nu critic şi panaramele de la PRO TV, acolo unde ne este transmis fotbalul de gală. Iar prostiile debitate de ei sunt tot de gală. Două exemple, scurte:
1. „Fletcher simulează, a văzut prea multe meciuri la televizor”. Credeţi că prinde GSpTV? Despre ce meciuri vorbim? Sau care e legătura?
2. „Scoate Van der Sar, era să zic Schmeichel şi nu greşeam prea mult”. Pardon? De fapt, nu greşeai prea mult, echipa şi poziţia în teren era aceeaşi, doar mileniul diferit.
comentarii recente