Will you be my… Dragobete?

          Pe 14 ianuarie, lumea se înghesuia la cadouri în formă de inimioară, cutii de bomboane, bijuterii, flori etc. Era Valentine’s Day şi, precum toţi occidentalii care se respectă, românii îşi împărţeau daruri de Ziua Îndrăgostiţilor.

După zece zile, românii din zonele neafectate de sărbătorile de tip Halloween, Valentine’s Day, Independence Day, Thanksgiving Day etc. sărbătoresc Dragobetele, o sărbătoare românească a dragostei , o sărbătoare milenară care îşi pierde, însă, treptat, valoarea. Dragobete, cunoscut şi sub numele de Dragomir, este considerat, în credinţa populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic şi nestatornic, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică şi este închipuit ca fiind un flăcău voinic, chipeş şi iubăreţ, care sălăşluieşte mai mult prin păduri.

Revenind la Valentine’s Day, un lucru enervant, pentru mine, este atunci când văd că pe 14 februarie li se urează “la mulţi ani” Valentinilor şi Valentinelor. Şi mai enervant este însă când aceştia, din politeţe, prostie sau egocentrism acceptă să li se spună “la mulţi ani”, deşi ziua lor “de nume” a fost sărbătorită cu 4 zile înainte (10 februarie – pomenirea sfintelor muceniţe şi fecioare: Enata şi Valentina), precum şi la 2 zile după (16 februarie – Sf. mc Valent).